Ca orice om cu constiinta si spirit critic, ma gandesc adesea la ce as fi putut sa fac si n-am facut. Daca m-am lasat purtata de valul comoditatii si al fricii si nu m-am aventurat acolo unde poate drumul m-ar fi dus negresit pe meleaguri de succes. Imi pare rau ca nu mi-am dus pasiunea pentru muzica mai departe, ca orele de baschet si volei au fost simple ore, ca nu am practicat dansuri sportive asa cum visam, ca m-am rezumat la o viata comuna fara pasiuni si hobby uri fabuloase… Nu regret nici o clipa facultatea pe care am urmat-o, insa si asta pentru ca stiu clar ca locul meu aici era, nu in alta parte. Regret insa, ca nu am avut tupeul obraznic de a da din coate pentru a reusi pe plan profesional, crezand ca facandu-mi munca serios si in banca mea, va pleda. Gresit. Dar cum respectul si bunul simt ti le tragi din educatie, sa spunem ca am o scuza.
Regrete? Cred ca avem cu totii. Cum ziceam, de la banale vise de copil, la relatii de iubire cu timp pierdut sau cariere esuate… Mereu am trait pe principiul ca este mai bine sa regreti ceva ce ai facut, decat sa traiesti cu nostalgia unor lucruri pe care ai fi putut sa le faci si totusi, le-ai omis.
Ma gandesc adesea ca timpul trece repede… si daca nu suntem stapani pe viata noastra, va trece de parca nici n-a fost. Ma izbeste uneori gandul ca toate astea se vor duce si ca voi visa la momentele pe care acum, n-am stiut sa le apreciez, din teama, din cauza oamenilor din jur care m-au afundat in loc sa ma ridice, si tot asa… Dar la final, imi scutur privirea si ma gandesc… comon’ am abia 22 ani!!! Viata abia acum incepe!
Asa ca…sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului!