Si iata-ma ca am revenit de unde am plecat si anume in domeniul vanzari… Am fugit din rasputeri sa-mi ating un tel mai aproape de realitate, ca in definitiv, sa ma trezesc pe aceeai pajiste pustie.
Astazi a fost prima zi de munca, acolo unde acum un an, ziceam ca nu am sa mai revin. Ca ma vor astepta joburi faine, care sa ma atraga ca pe un magnet de frigier, si cand colo… timp de un an de zile, joburile au fugit de mine, eu galopand incontinuu catre ele. Am zis ca ce o fi asa de greu sa-ti gasesti jobul care sa ti se potriveasca? Unul cat de cat, in care sa simti ca merita sa stai, chit ca faci o cafea, doua, trei si pentru ceilalti colegi/sefi, chit ca inghiti si induri de-ale „sefismelor” ironii. Ei bine, dupa un an de cautari, visul meu a apus si iata-ma din nou in vanzari, taramul linguselii, al orelor interminabile de stat in picioare, al clientilor frustrati si aroganti, al dezamagirii. Eu ii zic… „o dezamagire” desi in sinea mea, sper sa fie un inceput de sfarsit, un inceput care nu stiu cum si in ce mod, imi va deschide o portita oricat de mica catre alt taram mai confortabil… De acum nu-mi ramane decat sa ma inham cu rabdare si perseverenta, sa-mi duc sarcinile actuale la bun sfarsit. Ce-o mai fi… o-m mai vedea… Ahoy marinar!