Femeile, huh, fapturi gingase care vor sa fie imbracate in cuvinte de casmir, atinse cu flori parfumate si mintite, de ce nu, frumos. Cam astea suntem. Nu cred ca exista femeie pe care sa o atraga expresiile de genul „ce faci pisi? ne mai pieptanam si noi azi?!” sau „mai radeti mustata ca o va intrece pe a mea in scurt timp!”. Sa fim serioase…
Si cu toate astea, ne dorim langa noi un om corect, care sa ne spuna verde in fata ce simte sau ce gandeste, care in spatele unui „mi-e dor de tine” sa strige si un „sunt jos deschide-mi usa”…
Vorbe goale? Da. Cred ca putem arunca cu totii. Vrajeli? Impresii? Hehe… are balta peste… Putini sunt insa aceia care isi sustin vorbele cu fapte.
Recunosc, m-am lasat de multe ori purtata de cuvinte marete si promisiuni pe masura, poate datorita varstei, poate a fluturilor din stomac….se mai intampla, fac parte din viata. Insa toate aceste experiente m-au invatat cum sa apreciez un om de langa mine si ce sa bifez la cv-ul catre inima mea. Daca in trecut ma dadeau pe spate vorbele frumoase, scrisorelele de dragoste si micile atentii spontane, aparent romantice, acum prefer faptele si vorbele putine.
Exista doua tipologii de barbati, bine impropriu spus pentru ca nici femeile nu sunt pe departe… Cea a barbatului boem, care te minte si te minte pana-ti fug toti neuronii de la locul lor si o iaaau rapid si sigur pe taramuri nebanuite, lasandu-te in fundul gol si cu mintea-n colturi. Si te intrebi de unde te-a traznit?! De care oricat ai fugi, te iau te prind si te aduc de unde ai plecat si daca vrei sa gandesti, cum mi se pare si normal, cu creierul tau, surpriza… doar inima mai are viata. Si cum cu inima nu e bine sa faci afaceri, mai bine stai in banca ta. Barbatul „iti dau si luna de pe cer” n-o sa-ti spuna niciodata, „uite, fata mea, mie in relatia noastra nu-mi place asta si asta(…)”, pentru ca povestea in care te imbraca el cu flori si printese, e roz, e colorata, dar e cu final brusc nefericit. Dc? Pentru ca in spatele artificiilor sentimentale, zace o ipocrizie fara margini si pentru ca in toate povestile exista si cate un personaj negativ si implicit o victima, de suferit are clar cineva.
Dar nu mai bine…apelam noi la barbatul „da’ cu ce ti-a gresit luna aia?!” ? Nu de alta, dar eu consider ca este mai importanta trainicia, siguranta si sinceritatea decat vorbele-n vant pe perioada determinata. De curand, am aflat greutatea faptelor si ce pot face in fata unor cuvinte…si anume, sa darame tot. Ca un simplu, „coboara!” la miez de noapte, „am vrut sa te vad”, dorinta de a imparti orice moment impreuna si mai ales alea care vor dura o vesnicie, ca seriozitatea in spatele careia zace un zambet din toata inima, te poate surprinde si face fericit cum n-ai mai fost… Exista si situatii in care omul serios si aparent dur, se dezbraca de haina de zi cu zi si se imbraca in hainele cele mai comode, alea pe care le poarta doar cand e cu tine. In care simti diferenta si importanta pe care o ai tu, ca femeie, langa el, prin simplul fapt ca existi si ca el langa tine este si se simte intreg. Acest om are puterea de a-ti spune ce simte cum simte si cel mai important e de o sinceritate de care multi se tem. Nu te menajeaza cand e vorba de corectitudine, nu ti da in cap cand ai gresit, dar intotdeauna va fi deschis si atent la nevoile tale. Si daca nu-ti striga in gura mare despre carul cu boi si ileana cosanzeana, nu inseamna ca tu pentru el nu esti nimic. Din contra, te tine aproape, are grija sa nu-ti lipseasca nimic si daca poate dintr-un singur gest te face sa te aduni din mii de bucatele risipite.
Ca si o concluzie, fetelor, nu mai alergati dupa povesti fermecate! Faptele fac cate o mie de cuvinte!…
studentladragoste 