Etichete

, , , , , ,

Dupa fiecare despartire ne promitem ca vom iubi mai putin, vom fi mai rai, mai reticenti, mai atenti, mai reci. Dar daca asa ti-e felul…sa iubesti cu tot sufletul, de la degetul mic de la picior si pana la ultima suvita de par, stii clar ca astea… sunt doar povesti. Obisnuim sa iubim persoane nepotrivite. Sincer?? Nu stiu de ce… poate psihologia inversa… poate atractia pentru oamenii care ne resping si ne fac sa suferim, cert e ca tanjim dupa ce nu trebuie si asta ne trage in jos, de fiecare data. Constienti eu cred ca suntem mereu. Orice om indragostit simte cand nu primeste nimic la schimb sau poate primeste, dar nu suficient. Orice om care pune suflet, vede defectele celui de langa el, dar le mascheaza de parca ar fi ale lui. Pe de o parte e normal, dar si mai firesc mi se pare ca atunci cand nu te simti iubit, sa pleci. Sa pleeeci inainte ca cel de langa tine sa te puna la pamant si sa-ti spuna inevitabilul, adio.

Imagine

Dragostea pare uneori un fenomen ireversibil. Credem ca daca am iubit odata intens, asta a fost si ce a fost nu va mai fi. Gresit. Eu una sunt constienta ca atunci cand iubesc ma transform intr-un om mai bun, infloresc, radiez, sunt EU si pentru asta am nevoie de iubire. Si ce daca am suferit, plans, urlat de durere? Acum m-am ridicat si pentru ca omul potrivit a batut la usa mea, inainte de vreme, l-am primit in casa, l-am asezat la masa si am avut grija sa nu-i lipseasca nimic. I-am facut loc, asa cum faci intr-un sifonier ghiftuit de haine, i-am rezervat un raft, o perna, un scaun la masa, un loc in suflet. Si nu mi-e teama. Pentru ca stiu ca m-a ales din toate florile din lume… dintr-o multitudine de specii, care mai de care mai colorate si parfumate, m-a ales pe mine, un boboc aproape inflorit, timid si speriat, dar cu vise si planuri mari. Poate ca n-am sa ma ridic mereu la asteptarile unui adevarat iubitor de flori, dar voi avea mereu grija sa infloresc si sa stralucesc…

 

Anunțuri