Etichete

, , , , , , ,

Dragostea… bat-o vina! Iata ca facem ce facem si tot la ea ajungem. Ce e dragostea?!? Un rau necesar i-as spune eu, un rau care ne duce pe culmile fericirii, uneori ne lasa acolo, dar alteori ne da drumul in gol, cazand foarte rar, in picioare. Si totusi, de ce mama naibii revenim de unde am plecat de fiecare data? De ce in spatele oricarui „eu n-am sa mai iubesc niciodata”, zace un „abia astept sa spun te iubesc”?… Pentru ca astia suntem, sau mai bine spus, astea suntem. Spre deosebire de barbati care pot trai o viata intreaga pe baza unui „one night stand” in serie, noi pe langa celebrul „friends with benefits” avem nevoie si de un „buna dimineata, iubito”, „te scot la o prajitura”, „hai astazi sa nu facem nimic, doar sa stam impreuna”…  N-am sa spun ca ma abat de la aceasta regula si asta pentru ca dupa fiecare experienta amoroasa dureroasa, am tanjit dupa… ce credeti, iubire. Da! As fi putut sa ma lepad de acest obicei, care pentru mine e putin nociv, dar cu toate astea, dragostea e singurul ingredient care-mi umple viata. Restul? Sunt doar mirodenii…

Imagine

Insensibilii sau haterii ar zice ca se poate trai si fara. Nu contest. Chiar se poate. Si vad oameni fericiti si multumiti de treaba asta. Ei bine eu nu pot. Am atata afectiune de oferit, incat uneori mi-as fi dorit o ferma de catei care sa aibe parte de toata aceasta, in locul unui barbat.

Si totusi. Revenind la topicul postarii. De ce ne indragostim? N-ar fi mai simplu ca in loc sa impartim totul la 2, sa avem din plin doar pentru sufletul nostru? Ca atunci cand vrem sa mergem la o petrecere, sa ne ducem singuri fara remorca dupa noi? Cand vrem sa ne uitam la un meci de fotbal/ telenovela s-o facem fara bazaituri pe fundal? Ar fi ceva, zic. Dar parca si topica inversata suna bine. Ce-ar fi viata daca am fi singuri pe cont propriu? Va zic eu, nimic. Nu pentru ca n-am fi capabili de reusita, sau pentru ca am fi in continua dependenta de cineva, ci pentru ca orice drum e mai frumos in doi. Ca e vorba de esec sau reusita, de ploaie sau vant, dragostea pune sare si piper in viata noastra.

Mie una mi-este foarte simplu sa ma indragostesc. Cand spun simplu nu ma refer la usor. Ma atasez cu scepticism de persoane, ma uit lung si neincrezator, spun nu intalnirilor aranjate, gen cupidon si nu judec dupa aparente. In schimb daca simt ca exista acel cineva care merita, indragosteala vine automat. Ma indragostesc de un zambet, de o privire, de un gest firesc si spontan, de cuvinte ( bata-le vina), de o imbratisare. Pueril ar zice unii, suficient as zice eu cat sa te bucuri de lucrurile simple care devin cele mai sofisticate in ochii oricarui indragostit.

De ce se indragostesc altii? Nu stiu. Sau stiu, dar nu vreau sa dezvolt. Cu totii avem idealuri diferite in viata si ne indragostim de cele mai nebunesti lucruri. Ce iubesc eu la tine, pentru altii poate parea nefiresc. Si ce? Dragostea e subiectiva, te iubesc pentru ca in ochii mei esti perfect si asa trebuie sa fie…

As putea sa vorbesc despre subiectul asta ore in sir. Despre motivul pentru care iubim barbatii, despre dragoste in sens larg sau particular, despre noi doi impreuna sau noi doi separat, dar pentru asta voi rezerva postari viitoare.

Pana atunci va doresc un an minunat, mai iubaret daca se poate decat 2013, linistit si pe gustul vostru! La multi ani!

Anunțuri