Etichete

, , , , , , , ,

Bucuresteanca fiind, nu pot sa nu-mi aduc aminte cum arata faimosul Centru Vechi, inainte de marea invazie a puburilor si restaurantelor. Un loc anost, pustiu, vechi, parasit, in care stateai cu grija-n san la tot pasul sa nu calci cumva pe ceva si sa te afunzi ca intr-o mlastina. Oameni de culoare, rufe atarnate la geamuri, mai ceva ca intr-o mahala de la marginea Indiei. Si totusi, astazi ne mandrim cu un Lipscani care nu doarme niciodata. Ei bine, daca ar fi dupa mine, ar fi intr-o permanenta hibernare. In timp ce pentru altii e un monument al vietii de noapte, pentru mine e o adunatura de localuri care mai de care mai minuscule si inghesuite, unele de-a dreptul kitschoase, pline de ciudati si oameni care parca abia acum au scapat din captivitate. Eu nu-l vad ca pe un refugiu spre care sa fugi cand vrei sa te adapostesti de grijile zilnice. Din contra, eu il vad ca pe un spatiu incarcat de energii care mai de care mai negative si zgubilitice, un loc in care daca vrei sa te relaxezi, nu poti, iar daca vrei sa te distrezi, n-ai loc de altii. Ca sa nu mai zic de toti strainezii care vin si fileaza prospaturi si de care nu stii cum sa te mai feresti. Recunosc, frecventez, Lipscaniul, dar nu din dorinta proprie. Pur si simplu, cand iesi in oras si esti indecis, stii sigur ca pe Lipscani, ai o alternativa, de multe ori proasta, de alteori, castigata,depinde de noroc.

Imagine

Nu pot sa nu-mi amintesc ultima experienta neplacuta de la ziua mea, in care am fost foarte prost inspirata sa ies numai cu fetele in Centrul Vechi. Zis si facut. Adun fetele, cautam local, ajungem, ne instalam, dar ce sa facem si ce sa facem, ca n-aveam loc de dans din cauza unor italieni tocmai scapati de la Zoo. Nici un pas, stanga dreapta, fara ca adolescentii italieni sa nu se frece de tine, sa nu impinga sau sa te ia cu forta sa dansezi. Asa se face ca dintr-o seara a fetelor s-a transformat in maratonul de imbranceli si tipete, pana ce 2 prieteni de sex masculin, si-au intrat in rol. Dupa ce li s-a comunicat italienilor ca toate cele sapte fete eram cu ei, apele s-au mai potolit si am reusit in sfarsit sa ne distram asa cum ne si propusesem, de altfel. Nu a fost prima data cand niste lesinati au poftit la o haita de fete singure, dar am luat-o ca pe o experienta proasta, din care atunci nu invatasem, insa acum da. Sa speram ca nu voi mai avea parte de povesti de genul, ca pentru fiecare obosit, exista cate un „suflet pereche”, dar nu in club, nu printre noi, ca Lipscaniul o sa-si mai selecteze din clientii de prost gust si neterminati fizic. Cam atat in acest post… Sa ne auzim cu bine!

 

Anunțuri