Etichete

, , , , ,

Mi-e atat de greu sa-mi astern framantarile, gandurile care nu-mi dau pace…Nu stiu daca e normal sa fii atat de fericit incat sa-ti doresti sa te rupi de tot si toate si sa evadezi intr-un loc unde esti doar TU si EL. Nu stiu cat de normal este sa fii o leguma, fara simturi, discernamant, reflexe in tot restul timpului in care nu esti langa persoana iubita. Sa te simti rupt de lume, de informatie, sa nu poti gandi rational, sa nu fii in stare de nimic doar pentru ca-ti lipseste ceva, chiar daca si pentru cateva ore…

Imagine

Am atatea temeri, ganduri, chichite care ma macina si care nu ar trebui sa existe nu acum, nu aici.

De ce ma doare trecutul? De ce ma afecteaza trecutul lui? De ce ma simt minuscula in fata fostelor iubiri?De ce mi-e frica de dezamagire si de exces? De ce ma gandesc incontinuu…de ce ma iubeste,cu ce sunt mai presus?De ce nu ma pot bucura de prezentul minunat doar pentru ca mi-e frica, ca nu cumva, viitorul sa ma prinda departe de EL?

Nu sunt geloasa din fire… nu ma preocupa viata de dinainte sau de dupa cuplu…Trecutul e doar un bagaj cu care venim si in buzunarele caruia avem toate invatamintele dobandite. Dar cand sunt expusa trecutului lui, fara sa vreau…ma trec sute, miliarde de ganduri. Nu pot sa nu ma gandesc daca nu cumva si eu sunt tot un capitol din viata lui, cum au fost si celelalte.  Nu stiu daca sunt mai presus,  eu una nu ma simt deloc in astfel. Ba,din contra. Daca ma iubeste pe mine pentru ce sunt, daca am scris cu marker permanent in sufletul lui sau sunt si eu, cum au fost si celelalte iubiri, doar pasaje, capitole cu incarcaturi emotionale. Nici el nu ar sti sa-mi raspunda, daca l-as intreba, nimeni de fapt! In definitiv numai destinul si timpul vor vorbi pentru noi…

E un vis frumos si asta ma panicheaza. Ca in noptile tarzii in care derulezi fir cu fir imaginatia viselor pline de momente care-ti taie rasuflarea, si ai vrea sa faci cumva ca ceasul sa nu sune, la job sau facultate sa nu trebuiasca sa mergi, ci doar sa devorezi acele clipe. Asta mi se intampla si mie. Mi-e frica sa nu sune ceasul destinului. Eu nu vreau sa-l intorc, nu vreau sa-l dau inainte, vreau doar sa ramana pe loc.

Inchei aici aceste franturi din suflet, cu multe alte intrebari care inca ma macina, dar pentru care sper sa gasesc raspuns cat de curand.

Anunțuri