Etichete

, , , , , , ,

Miercuri…31octombrie…o zi aparent banala. Lucrez, 12 ore asa cum am facut-o toata vara, o vara plina, dar cu multe satisfactii si …recunosc cateva regrete. Intotdeauna mi-a placut sa am ceva de zis in CV, sa ma simt utila, sa-mi castig proprii bani, chiar daca uneori balanta oboselii, regretului inclina mai tare ca cea a satisfactiei materiale. Nu a contat. Mi-am umplut timpul cu ceva, am stiut ca nu am irosit luni din viata mea in zadar. Nu exista jobul perfect, salariul perfect , colectivul perfect, iar daca pentru a ajunge acolo unde mi-am dorit, e nevoie sa “pup” multe broaste, sunt dispusa sa o iau de la capat de fiecare data. Am renuntat la jobul de acum din cauza programului de 12 h si a distantei dintre casa si locul de munca, care faceau din asta un chin. In schimb, a compensat colectivul. Este al doilea colectiv asa zis “muncitoresc” in care ma integrez atat de bine, in care mi-am facut ca niciodata prieteni, si mai ales, de sex feminin. Paradoxal, am fugit dintotdeauna de “fete” pentru ca mi-am petrecut anii de liceu intr-un colectiv preponderant de acest gen si asta m-a facut sa fug…cat pot si cat ma mai tin picioarele. Aici nu a fost cazul. Am fost apreciata, respectata pentru ceea ce am facut si sustinuta,poate in perioada cea mai grea din viata mea. O perioada departe de iubitul plecat din tara, motiv pentru care am preferat sa ma afund in munca, sa umplu spatiul lasat liber…cu ceva. Au trecut…toate au trecut… Ma despart cu regret, dar si cu speranta ca ma asteapta ceva mult mai bun de atat. Sper ca persoanele pe care le-am cunoscut aici si care-mi sunt mai mult decat dragi, ma vor astepta undeva acolo…si vor fi asa cum voi si eu pentru ele, alaturi. Viitorul … trebuie sa sune bine!

Anunțuri